Acum, anticipand un val de indignare publica indreptat
impotriva iubitorilor de animale vreau sa lamuresc cateva lucruri...
In primul rand una din mentalitatile romanesti cele mai
paguboase dupa parerea mea este cea in care toata lumea asteapta de la
altcineva sa faca ceva in timp ce ei asista pasivi de pe margine. Asta e o
atitudine infantila (in sensul ca asta face copilul mic, asteapta o rezolvare
de la adult).
In filmul asta, de cele mai multe ori lumea asteapta de la
ONG-urile de protectia animalelor si cand se intampla tragedii de genul asta,
ONG-urile astea sunt blamate primele. Asta in conditiile in care ONG-urile sunt
singurele care chiar FAC ceva in directia asta (programe de sterilizare,
adoptii, etc). Aici exista doua mari probleme , zic eu, in legatura cu
mentalitatea asta. Una e de intelegere a problemei - ONG-urile nu sunt OBLIGATE sa faca nimic. Ele fac ce pot in limita
resurselor disponibile. A doua e de ipocrizie - nu stiu cati din cei indignati
au donat vreodata bani unui ONG pentru a se ocupa de problema asta. In general
ONG-urile astea sunt sustinute in mica parte de putinii iubitori de animale din
Romania si in mai mare parte de donatori din tarile din vestul Europei.
Iar daca tot e pornita toata lumea sa caute un vinovat as vrea sa fac
urmatoarea precizare: fiecare candidat la Primaria Capitalei sau cele de sector
au promis solutii la rezolvarea acestei probeme. Care mai de care mai imbecile
ce-i drept....Prigoana promitea ca face adaposturi. Pentru 30.000 de caini
(estimarea minima) e utopic. In primul rand trebuie prinsi toti cainii. Spatiu,
salarii, hrana, ingrijire veterinara, apa, electricitate etc. Toate astea
pentru tot restul vietii lor naturale (care apropo, e mai lunga in captivitate
decat pe strada). Cine plateste toate astea ? Din ce buget ? Ce primar isi
asuma o astfel de cheltuiala din bugetul local ?
ONG-urile au tot venit cu propuneri de colaborare, planuri concrete, etc. Degeaba...Acolo unde sunt bani publici de papat pe sistemul „ne facem ca facem” nu se va rezolva nimic.
SOLUTII:
Eutanasia – e cea mai invocata, si pare foarte la indemana, nu ? Pai haideti sa va spun o poveste. La noi in Bucuresti exista falsa impresie/mit urban, spuneti-i cum vreti ca din cauza demolarilor comuniste avem noi caini. Fals! Aveam caini cu mult timp inainte.
ONG-urile au tot venit cu propuneri de colaborare, planuri concrete, etc. Degeaba...Acolo unde sunt bani publici de papat pe sistemul „ne facem ca facem” nu se va rezolva nimic.
SOLUTII:
Eutanasia – e cea mai invocata, si pare foarte la indemana, nu ? Pai haideti sa va spun o poveste. La noi in Bucuresti exista falsa impresie/mit urban, spuneti-i cum vreti ca din cauza demolarilor comuniste avem noi caini. Fals! Aveam caini cu mult timp inainte.
"....Municipalitatea Bucuresti, in scop de a
starpi cainii vagabonzi, inca din anul 1811, a infiintat in Bucuresti, cei
dintai ucigatori de caini pribegi adica hengherii. Infiintarea lor la aceasta
data se datoreste ocupatiunii rusesti, caci V.A. Ureche in Istoria Romanilor, tom.
XI, pag 909, ne spune: Dela Divan la vel Armas. Porunca Luminatului mai marelui
Comandir al armiei (rusesti) este ca toti cainii ce se afla aci in politia
Bucurestilor, umbland pe ulita, sa se omoare. Divanul scrie dumnealui vel
Armas, ca indata dupa primirea acestui Pitac sa oranduiasca higherhi sa umble
pe toate ulitele Bucurestilor si veri cati caini vor fi sa-i omoare pe toti; in
acest scop, nici ziua, nici noaptea, caine slobod pe ulite sa nu se afle. Si
cand aceasta nu se va putea inlatura si nu vei orandui astazi hengherii, ca sa
inceapa sa se vaza omorarea cainilor, sa stii ca dumneata vei avea a raspunde.
Iar cine va vrea sa tie caini, sa-i aiba legati prin curtile lor (1811, Mai
12)."
Monografia Serviciului Sanitar al Municipiului Bucuresti Const. St. Radulescu, 1930 Cap IV "Exterminarea cainilor vagabonzi si Serviciul de Equarisaj" (p.139)
Monografia Serviciului Sanitar al Municipiului Bucuresti Const. St. Radulescu, 1930 Cap IV "Exterminarea cainilor vagabonzi si Serviciul de Equarisaj" (p.139)
Deci, iata ca in Bucuresti se omoara
caini de 200 de ani si iata ca inca avem o problema cu cainii. Asta zic eu ca
spune tot despre eficienta metodei.
Eutanasia este o solutie la fel de utopica ca si adaposturile. Si pica in aceeasi mentalitate infantila (Copilul mic solicita gratificare imediata, in ciuda evidentei ca problema nu poate fi rezolvata imediat. El nu isi poate amana satisfacerea nevoilor/indeplinirea dorintelor.)
Sterilizare:
Sterilizarea in masa si aici vorbesc de un program la nivel national in care sa se implice statul si care sa aiba ca obiectiv sterilizarea TUTUROR cainilor. Este eficienta doar cuplata cu alte masuri si doar cu conditia ca ritmul castrarilor sa depaseasca ritmul natural de reproducere al cainilor. Avantajul ar fi ca oamenii isi aduc singuri cainii de pe langa bloc la veterinar pentru ar fi castrati (cei care ii hranesc oricum in fata blocului) si nu ar mai ascunde cainii prin casa cand vine masina de hingheri pentru a-i elibera o ora mai tarziu. Deasemenea, pentru ca abandonul e un factor important ce contribuie la problema cainilor de pe strada eu as introduce obligativitatea inregistrarii cainelui propriu din gospodarie (baza de date la nivel national) sub pedeapsa de amenzi dureroase. Apoi obligativitatea castrarii cainelui propriu in afara situatiei in care dovedesti ca esti crescator autorizat (caz in care platesti imposit si o taxa suplimentara). Daca pur si simplu nu vrei, platesti o taxa cu care statul sa castreze alti 10 caini (taxa anuala).
Ce s-a intamplat e groaznic. Denunt cretinismul celor care sustin ca de vina e copilul "ca sigur a provocat cainele" cat si cel al celor care sutin ca vina e a cainelui. Toti ne dorim o rezolvare la problema asta. Insa rezolvarea nu va veni nici din lamentari nici din argumente emotionale si irationalitate. Ci din actiune.
PS: In legatura cu subiectul cainilor maidanezi recomand pagina ASTA, foarte bine documentata si argumentata scrisa de prietenul meu Vlad Popescu. Nu avea rost sa reiau si eu aceleasi argumente, va las sa le cititi singuri.
